Mi-am facut unghiile roz. Siclam, ar spune cineva care tine la acuratetea exprimarii. Si mi se pare ciudat. Nu, nu culoarea ojei este bizara, ci faptul ca unghiile mele, scurte, rotunde si roz, sunt primul lucru care m-a inspirat sa scriu ceva, dupa mult timp.
Trist, cred… Pe unii oameni ii inspira iubirea, iar pe altii, lumea din jurul lor, poate natura. Pe mine ma inspira o manichiura cvasireusita. Am terminat de intins oja pe degetelul mic de la mana dreapta (intotdeauna e ultimul, data viitoare trebuie sa schimb ordinea), m-am uitat lung la ambele maini, si am zis: „Astazi o sa scriu ceva”. Si-am scris. Din pacate, nu mi-a venit in minte si un subiect care sa merite postat aici, asa ca asta este cam tot. Dezamagitor, stiu, probabil ati citit pana aici in speranta ca o sa termin aberatiile despre unghii si oja si o sa trec la ceva mai serios. Promit ca data viitoare os a fie mai bine. Acum… serios vorbind, la ce va asteptati? Cat de profunde pot fi subiectele abordate de o fata cu unghii scurte, rotunde si roz? 
