The time of my life

Weekendul trecut am fost la tara. Chestia asta concureaza pentru titlul de cea mai neinspirata decizie a parintilor mei. Sa fiu sincera, faptul ca, din toata vara, noi am plecat la tara tocmai in weekendul in care hidrologii au anuntat cod galben, pericol de inundatii, furtuni, descarcari electrice violente si vant puternic in Dolj nu este o supriza in familia mea. Da, parintii mei sunt dintr-o comuna din Dolj. Mie mi se pare foarte greu de crezut cand aud pe cineva ca spune, cu ochi mari si visatori: „Ooo, e foarte frumos la mine la tara” si incep sa povesteasca cum alerga descult pe poteci de codru, mai-mai sa crezi ca a copilarit la Humulesti. Bine, oamenii astia sunt norocosii care au bunici printr-un satuc de la munte sau de la deal, cu padurea in curte, case albe cu muscate rosii la geam si un paraias in spatele grajdului in care cresc vaci grase si frumoase care dau lapte dulce. Cum e la mine la tara? Mult soare, mult praf, multe muste si foarte putini copaci. Nu avem paraiase, dar, ce-i drept, avem un canal de irigatii. Am facut si eu baie in el,eram prin clasa a sasea si m-au dus verisorii mei la scaldat. S-a intamplat o singura data, pentru ca, atunci cand si-au dat ai mei seama unde faceam noi baie… sa spunem ca nu a iesit prea frumos. Acum, pana si asta a secat.

Asa… Acum, ca v-ati facut o idee despre decorul in care se petrece totul, sa va spun si cate ceva despre atmosfera de weekendul asta. Furtuna, intuneric bezna (s-a luat curentul de pe la 8 jumate seara si si-a revenit abia de dimineata), doua trasnete care jur ca au fost in curtea vecina, matusi-mea, care este foarte simpatica, dar imi povestea cum vara trecuta a trasnit o casa din vale si a batrana a murit arsa de vie, si taica-miu, care sforaia in camera de langa mine de parca se lua la intrecere cu catelul care latra disperat afara. Nu era cainele meu, nu l-as fi lasat pe afara in furtuna aia. Evident, am supravietuit. Ba chiar pot spune ca fulgerele chiar mi-au prins bine – cand s-a departat putin furtuna si m-am incumetat sa ies din casa, mi-au luminat calea pana la wc-ul care e in fundul gradinii.

Sincer, cateodata imi place la tara. Imi place sentimentul ala de intoarcere la radacini, cand trebuie sa te speli in lighean, sa iti scoti apa din fantana, sa iti iei rosiile din gradina si sa mananci ce poti pregati cu ce ai deja, si sa nu poti sa dai o fuga pana la KFC sau sa comanzi o pizza daca nu iti convine ce ai in frigider. Dar sunt si alte dati, cand nu vreau decat sa fac un dus cu apa calda, sa ma dau cu patru creme diferite, sa stau pe mess, sa vad un film si sa ma culc in camera mea care miroase frumos. Mai ales cand alternativa este sa stau la lumina unei lumanari, rugandu-ma sa ne ocoleasca si trasnetul urmator si sa se mai potoleasca un pic ploaia, pentru ca fac pe mine si wc-ul este la 50 de metri de casa.