The time of my life

Nu-mi plac magazinele gen Mini Prix in perioada reducerilor. Hainele trebuie tratate cu respect, aranjate frumos pe umerase sau pe rafturi, calcare, aerisite, depozitate in spatii care miros, preferabil, a flori. Nu aruncate claie peste gramada. Nu cazute pe jos. Nu incurcate cate 3 pe un umeras, astfel incat sa fie imposibil sa scoti un maieu negru, care pare promitator cat e acolo, in increngatura de umerase, si, dupa ce te chinui trei minute sa il scoti la lumina, se dovedeste ca face parte din hainele cu strasuri multe, multe, in forma de fluturasi si inimioare.

Cu toate ca nu imi plac magazinele de genul asta cand sunt reduceri, o data ce am intrat si am inceput sa ma uit prin rafturi, nimic nu ma poate opri. Pe bune. Nu prea gasesc nimic sa imi placa, dar mereu am senzatia ca sunt foarte aproape de ceva foarte misto. Asa ca ma uita Dumnezeu printre umerase. Ce e cel mai trist, chiar gasesc chestii misto, dar nu imi vin bine. O prietena imi zice sa nu le mai probez. Sa iau marimea mea, si le probez acasa. O data ce le-am cumparat, trebuie sa imi placa felul in care arata pe mine, ca nu prea am de ales. Am zis ca nu e de mine. Rezultatul? Ea si-a luat azi vreo 20 de chestii. Le-a probat acasa si ii vin misto toate. Eu? Le-am probat in magazin. Mi-am luat o fusta roz. Da, roz. Cred ca o sa ma mai gandesc la chestia asta cu cumparatul pe ne-probate.