E dimineata. Dureros de dimineata pentru mine. Si mai trist, caci da, se poate si mai trist, e duminica dimineata. Eh, acum asta nu ar fi asa mare lucru, nu? Probabil iti inchipui ca scriu postul asta de acasa, din camera mea, in pijama si cu ochii carpiti de somn, cu o cana mare de ceai in mana si cu niste prajiturele de-alea bune de care face mama. Eventual ca in timpul asta ascult muzica tare, sa ma razbun pe vecinii mei care si-au luat bormasina de curand si au facut o pasiune pentru ea. Da, am ochii carpiti de somn, dar aici se opresc asemanarile cu dimineata de duminica a unui om normal. Sunt la redactie. Treaza de trei ore. Tot trei ore am dormit azi-noapte. Stiu, mi-am facut-o cu mana mea. Stiam ca azi dimineata trebuie sa fiu aici, nu m-a obligat nimeni sa stau pana dimineata in club. Da’ nah, era prea fun ca sa plec.
Eh, partea la care eu chiar nu am nici o vina e ca sunt vreo 5 oameni in redactie. Desi saptamana trecuta mi s-a zis sa fiu aici duminica cel tarziu la 10… Evident, printre cei 5 oameni nu e nici tipul care trebuie sa imi dea mie de lucru, nu sunt nici colegele mele. Asa ca eu m-am trezit azi, sau, mai bine zis, s-au luptat cu mine doua bucati parinti si doua bucati catei sa ma dea jos din pat, sa ma hraneasca si sa ma arunce la dus, ca sa vin aici sa stau pe net. Apai sa nu ma enervez?
Kitzi spus
Eu ti-am zis ca si io-s cu ochii carpiti de somn si ca ma ustura de mor.. nu inteleg de ce ai vrut sa te razbuni pe mine pentru dimineata ta naspa si ai scris cu fontul asta mic
hellenna spus
=)). Acum am vazut cat de mic am scris. Deci am mai avut nevoie de inca trei ore de somn ca sa functionez relativ normal. Dar tot nu imi vine sa cred ca eram asa adormita incat nu mi-am dat seama ca scriu asa de mic
)